Istorie
Braşovul a fost menţionat documentar, pentru prima dată în anul 1235 sub numele de Corona, ca aşezare în care fiinţa o mănăstire a ordinului religios catolic premonstratens. Începuturile istoriei oraşului sunt însă mai timpurii cu câteva decenii, fiind legate de colonizarea germană în regiune şi de donaţia Ţării Bârsei, făcută de regele Andrei al II-lea al Ungariei cavalerilor teutoni, în 1211, localitatea fiind întemeiată imediat după aceea, cel mai probabil în 1213.
ISTORIA BRAȘOVULUI
Referințe cronologice
- 1235 Prima atestare documentară a Brașovului sub numele de Corona.
- 1377 Brașovul este confirmat drept centru administrativ.
- 1379 Braşovul devine sediul ecleziastic al Ţării Bârsei, numit în primele izvoare Barasu, Burcia, Brasso.
- 1383 Începe construcția Bisericii Sfânta Maria, încheiată în 1477. Debutează lucrările la fortificațiile orașului.
- 1388 Prima mențiune a școlii de pe lângă Biserica Sfânta Maria din Brașov.
- 1395 La Brașov se încheie alianța antiotomană între Sigismund de Luxemburg și Mircea cel Bătrân.
- 1399 Prima mențiune documentară a bisericii ortodoxe a românilor din Șcheii Brașovului.
- 1400 Prima invazie turcească în Țara Bârsei; Brașovul este parțial distrus.
- 1420 Acord între Adunarea Țării Bârsei și Breasla blănarilor privind construirea Casei Sfatului.
- 1475 Primele liste de impozite păstrate la Brașov, cu menționarea celor patru cvartale.
- 1480–1506 Activitatea lui Gheorghe Grămăticul confirmă educația românească la Brașov.
- 1486 Brașovul și Țara Bârsei sunt încadrate în Universitatea Săsească.
- 1521 Scrisoarea lui Neacșul din Câmpulung – primul document păstrat în limba română.
- 1541 Proclamarea Principatului Transilvaniei.
- 1542 Adoptarea religiei lutherane de către populația săsească și maghiară.
- 1539–1547 Activitatea lui Johannes Honterus: tipografie, gimnaziu, bibliotecă.
- 1556–1583 Activitatea diaconului Coresi, cel mai mare tipograf român al secolului XVI.
- 1558 Prima mențiune documentară a școlii maghiare din Brașov.
- 1600 Mihai Viteazul vizitează Brașovul; Dieta Transilvaniei este convocată aici.
- 1612 Judele primar Michael Weiss luptă împotriva principelui Gabriel Bathory.
- 1686–1689 Trece sub administrație habsburgică; marele incendiu distruge orașul.
- 1736–1737 Lucrări edilitare austriece; pavarea Pieței Sfatului.
- 1776–1782 Construirea Bisericii romano-catolice Sfinții Petru și Pavel.
- 1781 Rescriptul de concivilitate și Edictul de toleranță religioasă.
- 1804 Introducerea iluminatului public cu ulei în Cetate.
- 1835–1838 Casina Română și apariția Gazetei de Transilvania.
- 1848 Revoluția; imnul „Deșteaptă-te române!”
- 1851 Fondarea gimnaziului românesc (Colegiul „Andrei Șaguna”).
- 1854 Introducerea telegrafului la Brașov.
- 1864 Construcția Uzinei de Gaz Aerian.
- 1873 Inaugurarea Gării Brașov și a primei linii ferate Brașov–Sighișoara.
- 1882 Premiera „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu.
- 1889 Primele posturi telefonice în Brașov.
- 1897–1898 Construcția Palatului Finanțelor (Primăria Brașov de azi).
- 1916–1918 Intrarea Armatei Române și Unirea Transilvaniei cu România.
Istoria orașului
Braşovul a fost menţionat documentar, pentru prima dată în anul 1235 sub numele de Corona, ca aşezare în care fiinţa o mănăstire a ordinului religios catolic premonstratens. Începuturile istoriei oraşului sunt însă mai timpurii cu câteva decenii, fiind legate de colonizarea germană în regiune şi de donaţia Ţării Bârsei, făcută de regele Andrei al II-lea al Ungariei cavalerilor teutoni, în 1211, localitatea fiind întemeiată imediat după aceea, cel mai probabil în 1213.
Ulterior invaziei tătarilor din primăvara anului 1241, Braşovul a devenit centrul politico-administrativ al Ţării Bârsei, menţionată în 1252, ca terra Saxonum de Barasu.
Din cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea, “oraşul liber regal” Braşov cunoaşte o dezvoltare explozivă, devenind unul dintre cele mai însemnate centre urbane economice şi culturale ale voievodatului. Amplasarea sa geografică deosebit de avantajoasă îi asigură în Evul Mediu şi mai târziu, un loc privilegiat în comerţul cu Ţara Românească şi Moldova, al cărui monopol îl deţine şi, prin acestea, cu Balcanii şi cu ţările Baltice. Un rol important în dezvoltarea oraşului îl au şi meşteşugurile. Cu trei suburbii în afara zidurilor „Cetăţii” (Kronstadt, Brassó), una locuită de români – „Șcheii” (Obere Vorstadt, Belgerei, Bolgárszeg), cealaltă de maghiari – „Blumăna” (Blumenau, Bolonya) şi a treia de ţărani saşi – „Orașul Vechi” (Altstadt, Óbrassó), Brașovul devine totodată cea mai populată aşezare a Transilvaniei. Așezarea „Șcheilor” datează dinainte de colonizarea sașilor, zona Cutun, fiind vechea „vatră a satului” românilor de sub Tâmpa.
În Evul Mediu, Braşovul este un important punct de sprijin în lupta antiotomană din această parte a Europei, în 1395, fiind semnat aici tratatul de alianţă antiotomană dintre regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) și Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnitorul Țării Românești.
După căderea Regatului Maghiar sub turci în 1526, Transilvania este proclamată în 1541, principat sub suzeranitate otomană. În paralel, trupele militare ale împăratului Ferdinand I de Habsburg, conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo, sunt prezente în principat din 1551. În ciuda mutaţiilor survenite în plan politic, Braşovul continua să cunoască în secolul al XVI-lea o perioadă de maximă înflorire, rămânând un puternic centru meşteşugăresc şi o piaţă de desfacere europeană, cu un loc privilegiat în sistemul comercial internaţional.
La 1 martie 1600, Mihai Viteazul îşi făcea intrarea triumfală în Braşov, fiind găzduit de judele primar Valentin Hirscher. Asasinarea domnitorului în anul următor, avea să fie însă urmată de o perioadă marcată de invazii, calamităţi naturale, foamete şi epidemii. Transilvania este totodată teatrul confruntărilor dintre austrieci şi turci, la care se adaugă abuzurile principilor. Michael Weiss (1569-1612), judele primar al Braşovului, apără cu arma în mână drepturile şi libertăţile saşilor transilvăneni ameninţate de politica totalitară a lui Gabriel Bathori (1608-1613).
Înfrângerea suferită de turci sub zidurile Vienei, în anul 1683, a însemnat începutul contraofensivei Habsburgilor şi înaintării lor spre sud-est, Transilvania fiind încorporată Imperiului în 1686. În 1689, la un an după intrarea trupelor austriece în oraş, cel mai devastator incendiu din istoria Braşovului, distruge orașul.
În 1781, împăratul Iosif II (1765-1790) semnează rescriptul de concivilitate și edictul de toleranţă religioasă, care impulsionează înflorirea comerţului românesc, antrenând mişcarea de emancipare intelectuală şi naţională, care va culmina prin evenimentele de la 1848, când Braşovul se afirmă drept cel mai puternic centru al burgheziei româneşti din Transilvania.
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, sunt întocmite primele planuri de sistematizare a orașului, care implică dezvoltarea urbanistică spre suburbii, în primul rând spre „Blumăna”. În acest scop sunt demolate eşalonat fortificaţiile medievale ale „Cetății” de pe laturile de nord-est şi sud-vest.
După încheierea primului război mondial, la 1 decembrie 1918, are loc Marea Unire prin care Transilvania devine parte a Regatului României, Dr. Gheorghe Baiulescu fiind cel dintâi primar român al Brașovului.
După încheierea celui de-al doilea război mondial, odată cu intrarea României în sfera de influență a Uniunii Sovietice, Brașovul s-a numit între anii 1950 și 1960, „Orașul Stalin”. În perioada comunistă, a devenit unul dintre cele mai populate orașe ale Republicii Socialiste și un puternic centru industrial. Revolta din 15 noiembrie 1987 îl situează totodată între cele mai mai active focare în lupta împotriva regimului totalitar, abolit prin revoluția din 21-25 decembrie 1989, în urma căreia Brașovul primește titlul de „oraș-martir”.
Istoria județului
Primele urme ale existenţei umane în zonă datează de acum 60.000 de ani. Locuitorii acestor părţi au trecut fără îndoială prin toate etapele specifice civilizaţiei antice. Mărturie a trecutului istoric este tabăra romană de la Râşnov, care se găsea la nord-estul graniţei Imperiului Roman.
Ţara Bârsei (Braşovul şi vecinătăţile sale), a jucat un rol important în Evul Mediu, deţinând trei puncte strategice care i-au asigurat dezvoltarea economică, militară şi politică:
Primul este Cetatea Făgăraşului, regiunea fiind cunoscută ca Ţara Făgăraşului, care pe o perioadă lungă s-a aflat sub administraţie românească, păstrând obiceiurile vechi ale pământului, fiind de asemenea şi un loc sigur în Transilvania pentru domnitorii Ţării Româneşti.
Al doilea punct este Castelul Bran,( situat la 30 km de Braşov pe drumul european E 574 spre Piteşti), în prezent fiind ansamblu muzeal ce găzduieşte trei expoziţii permanente: una în castel, a doua în Muzeul de Etnografie (în aer liber), iar a treia în clădirea vechii vămi.
Al treilea punct este Braşovul, prima dată atestat documentar în anul 1235, cel mai important oraş din Transilvania în timpul Evului Mediu, o fortăreaţă economică în secolele XIV-XVI.
Majoritatea satelor locuite de saşi (populaţie germanică colonizată în secolul al XII-lea în Transilvania) păstrează biserici fortificate, locuri de rugăciune şi adăpost. Cea mai mare biserică –fortăreaţă din judeţul Braşov se găseşte la Prejmer, dar la fel de interesante sunt şi cele de la Viscri şi Homorod.